E simplu. Ca orice lucru simplu. Vrem să ne stea părul drept, ondulat sau creponat. Vrem să ne stea bine. Vrem să ne stea rochia perfect, colierul, șuvița aia de pe partea dreaptă. Vrem să ne stea oja pe unghii, d-asta ni le facem semi. Vrem să ne stea machiajul o zi întreagă. Vrem să ne stea cântarul în loc și să nu sară spre linia de sus. În general, vrem lucruri care să stea. Să ne ofere certitudinea că rezistă, că sunt durabile. Așa vrem și bărbați care să stea, care să ne ofere certitudinea că nu vor pleca prea repede, că ne oferă stabilitate, adevăr, încredere.
Poate când suntem adolescente ne plac lucrurile grăbite. Poate când suntem adolescente vrem să facem turul a cinci cluburi într-o singură noapte, vrem să testăm cât mai mult. Nu ne pasă că părul nostru zboară-n vânt, că plouă și că s-a dus dracului îndreptatul cu placa. Ne păsa mai puțin atunci. Nu ne costa îndreptatul părului fiindcă placa noastră ieftină de acasă ne satisfăcea. Acum la coafor ne costă și urâm vântul și ploaia care ni-l face creț. Unii ar spune că nu ne mai bucurăm de lucrurile mici. Când lucrezi 12 ore pe zi, lucrurile mici sunt cele care stau. Cele care te fac fericit că nu ți-au pus probleme.
Poate când suntem adolescente vrem relații multe, suntem dispuse să căutăm. Plângem, ne enervăm, îi urăm și apoi îi căutăm fiindcă ne place să spunem că suntem tinere. De fapt, suntem tinere mereu fiindcă tinerețea nu-i o chestiune de vârstă. Doar că în timp ne maturizăm și începem să credem că suntem deja prea bătrâne pentru mizerii și în același timp prea tinere pentru a ne bate joc de noi.
Unii ne judecă dacă stăm în relații care nu ne mai fac fericite. Nu m-aș arunca așa repede în judecăți. De fapt, vrem doar lucruri care să stea. Lucruri stabile.
Dacă m-ar întreba cineva cum arată bărbatul perfect pentru mine, aș răspunde că e perfect dacă stă. Dacă îmi oferă sentimentul că nu o să plece. Poate chiar nu o să plece. Și dacă va pleca… important e să stea suficient de mult încât să nu cred că el a fost de fapt veșnic în mișcare.